Marina Almășan își amintește prima zi de școală din comunism: „Generația Made in China”
Marina Almășan povestește cum arăta prima zi de școală în comunism: uniforme stricte, gladiole, caiete învelite în hârtie și rechizite chinezești.
Marina Almășan, prezentatoarea TVR 2, a rememorat atmosfera primei zile de școală din perioada comunistă, când 15 septembrie marca începutul unui nou an și al unei rutine stricte. Uniforma regulamentară, florile pentru profesori și rechizitele chinezești făceau parte din ritualul pe care generația sa îl repeta în fiecare toamnă.
Pentru ea, data de 15 septembrie nu era trecută cu roșu în calendar, dar reprezenta hotarul clar dintre vacanță și școală. Totul trebuia pregătit cu atenție, de la haine și tunsoare până la caiete și orar.
În primii ani de școală, elevele purtau bentiță, dresuri albe sau ciorapi trei-sferturi și pantofi de lac. Băieții erau tunși conform regulamentului, iar uniforma trebuia să fie impecabilă. Marina Almășan își amintește că, după vacanța de vară, creștea atât de mult încât mama ei era nevoită fie să lase tivul rochiei, fie să cumpere o uniformă nouă.
Un alt simbol al începutului de an era buchetul voluminos de gladiole, florile preferate în anii ’70. Caietele erau învelite împreună cu mama în hârtie albastră, deoarece învelitorile din plastic încă nu apăruseră, iar etichetele cu numele elevului erau scrise cu carioca și lipite pe copertă cu puțină salivă.
Rechizite și manuale refolosite
Prețurile rechizitelor și ale uniformelor erau, în acea perioadă, accesibile, își amintește prezentatoarea. Creioanele cu gumă, acuarelele, penarele, tricourile și tenișii pentru orele de sport proveneau în mare parte din China, motiv pentru care spune că generația ei a fost una „Made in China”.
Manualele primite în prima zi nu erau întotdeauna noi. Ele ajungeau la elevii mai mici după ce fuseseră folosite de alte clase și purtau adesea urmele foștilor proprietari: desene, mâzgălituri și chiar mesaje vulgare.
Emoțiile nu se limitau la revederea colegilor. Marina Almășan aștepta să afle cine îi vor fi profesorii, iar numele necunoscute deveneau imediat subiect de discuție și investigație între elevi. În camera ei apărea apoi, într-un loc vizibil, orarul care urma să-i organizeze întregul an școlar.
Printre amintirile plăcute se numără și prietenia cu Anca, colega alături de care își dorea să stea în bancă. Legătura dintre cele două a continuat până în prezent.
Prezentatoarea observă că festivitatea de deschidere s-a păstrat sub forma careului din curtea școlii, chiar dacă data nu mai este întotdeauna aceeași. În opinia sa, schimbările succesive ale calendarului școlar reflectă haosul din învățământ, dar speră ca acesta să nu afecteze cunoștințele pe care profesorii încearcă să le transmită elevilor.
Amintirile vedetelor din școală
Și alte vedete au povestit cum arăta copilăria lor în perioada comunistă. Elena Udrea își amintește cozile pentru pâine și ulei pe cartelă, lipsa băuturilor precum Pepsi sau Coca-Cola în Buzău și faptul că ciocolata se cumpăra uneori pe sub mână.
Fostul ministru al Turismului a spus că părinții încercau să-i asigure haine, încălțăminte și jucării, chiar dacă vremurile erau dificile. Copiii petreceau mult timp afară, nu exista internet, iar televiziunea avea program de aproximativ două ore pe zi.
Cătălin Măruță își amintește prima zi de școală ca pe o experiență intimidantă. Era un copil mic, cu părul creț și cu gândul mai degrabă la joacă, iar ideea că va trebui să fie cuminte îl îngrijora.
Prezentatorul a povestit că, după ce învățătoarea l-a așezat în bancă, s-a gândit la mai multe variante de evadare. În cele din urmă, a înțeles că în prima zi nu i se cerea să știe lecții, ci doar să-și spună numele: Cătălin Măruță.
Pentru Nicoleta Luciu, perioada școlii a fost marcată de dificultatea de a se integra. Fosta Miss România s-a descris drept un copil introvertit și a mărturisit că era marginalizată de colegii care judecau copiii după haine, ghiozdan sau mâncarea pe care o aveau.
Vedeta și-a amintit că nu își permitea stixuri, spre deosebire de o colegă care avea o situație financiară mai bună. Îi era rușine să-i ceară, așa că a așteptat o zi până când colega a plecat și s-a întors în bancă pentru a lua câteva bucăți rămase.
De la premiantă la recitări patriotice
Loredana Groza a început școala la șase ani și a avut-o învățătoare, timp de patru ani, chiar pe mama sa. Potrivit mărturiei tatălui ei, Vasile Groza, aceasta nu i-a făcut favoruri, iar Loredana a fost premiantă până în anii de liceu.
Singura notă de 9 din parcursul ei școlar ar fi fost obținută la Botanică. Mama artistei a păstrat aceeași atitudine față de toți elevii, chiar dacă fiica ei se afla în clasă.
Andrei Duban a avut o experiență cu totul diferită. În copilărie, actorul era invitat la evenimente oficiale pentru a recita poezii patriotice și a devenit unul dintre preferații soților Ceaușescu.
El a povestit că, după unul dintre spectacole, o mașină a venit să-l ia direct de la școală fără ca el să-și anunțe părinții. A fost dus la Comitetul Central, în biroul președintei Organizației de Pionieri.
De-a lungul timpului, Andrei Duban a primit două cadouri: o mașinuță de curse cu o rotiță și o brichetă, când era mic, și un stilou cu peniță de aur, în perioada liceului. Stiloul, cu care erau semnate decretele prezidențiale, i-a fost furat în timpul Revoluției.
Actorul a mai spus că Elena Ceaușescu i se părea o femeie rea atunci când tăcea, dar nu a ajuns niciodată să vorbească direct cu ea.
Andreea Esca își amintește că învățătoarea sa, Maria Stavăr, era considerată cea mai severă, dar și cea mai bună din școală. Jurnalista a urmat cursurile unei școli generale la un liceu sportiv și făcea înot de performanță, încercând să țină pasul atât cu antrenamentele, cât și cu orele.
Era mică și foarte slabă, iar programul solicitant nu i-a fost ușor. Cu toate acestea, spune că încă se întâlnește cu foști colegi, deveniți între timp profesori de sport, la bazin.
Teo Trandafir se descria în anii de școală drept timidă, retrasă și „gri”, deși foștii colegi își amintesc despre ea că avea și momente de sclipire. Vedeta a remarcat că relația dintre elevi și profesori era atunci strictă, fără apropierea care avea să apară mai târziu, în facultate.
La 18 ani, când a ajuns la Facultatea de Filologie, Teo Trandafir a simțit o schimbare importantă. Rectorul li s-a adresat studenților cu formula „stimați colegi”, iar acest gest a făcut-o să se simtă responsabilă și tratată ca un adult.
