Alexandre Eram curatoriază „Pop Art. Lumea în culori”, la Art Safari New Museum
Art Safari New Museum prezintă, prin viziunea lui Alexandre Eram, artiștii și influențele Pop Art, de la Warhol și Lichtenstein la Haring și Basquiat.
Art Safari New Museum pregătește un nou sezon expozițional la București, între 18 septembrie și 20 decembrie 2026. Expoziția „Pop Art. Lumea în culori”, curatoriată de Alexandre Eram, propune o incursiune în istoria unui curent care a transformat imaginile cotidiene în artă.
Vizitatorii vor putea descoperi universul Pop Art prin lucrări, povești despre artiști și legături cu muzica, moda, fotografia și obiectele unei epoci. Alexandre Eram își dorește ca expoziția să fie ușor de înțeles inclusiv pentru persoanele care nu au studiat istoria artei.
O călătorie prin Pop Art
Expoziția pornește din America anilor ’60, marcată de societatea de consum, televiziune, publicitate, cinematografie și branduri. Printre artiștii prezentați se numără Andy Warhol, Roy Lichtenstein, Tom Wesselmann și Robert Indiana.
Povestea continuă cu celebra Factory a lui Warhol și cu atmosfera New Yorkului din anii ’70 și ’80, când Keith Haring și Basquiat au adus strada în prim-planul artei. Curatorul subliniază că Pop Art nu s-a limitat la spațiul american și nu s-a încheiat în anii ’60.
Parcursul include și răspunsul european, reprezentat de Nouveau Réalisme în Franța, precum și generații de artiști contemporani care au preluat interesul pentru imagine, cultura populară, publicitate și consum.
„Am gândit această expoziție în primul rând ca pe o poveste, nu ca pe o simplă succesiune de lucrări pe pereți”, a explicat Alexandre Eram. El vrea ca publicul să înțeleagă de unde a apărut Pop Art, ce a schimbat și de ce influența sa se simte încă în prezent.
În viziunea sa, o persoană poate intra în expoziție atrasă de culori și imagini, iar apoi poate descoperi semnificațiile din spatele lor. Brandurile, celebritatea, banii, presa și felul în care consumăm imagini sunt teme care leagă lucrările de realitatea de zi cu zi.
Pasiunea lui Alexandre Eram
Alexandre Eram, cunoscut public și drept soțul Andreei Esca, spune că apropierea sa de artă a fost influențată de familia în care a crescut. Ambii părinți au urmat Școala de Arte Frumoase, iar tatăl său a devenit arhitect și a participat inclusiv la proiectarea World Trade Center din New York.
Omul de afaceri s-a născut în Michigan, în Statele Unite, și a copilărit într-o perioadă în care Pop Art-ul, muzica, moda, fotografia și Street Art-ul se dezvoltau rapid. Andy Warhol, Keith Haring, Basquiat și Madonna făceau parte din peisajul cultural care l-a format.
Părinții îl luau cu ei la expoziții, galerii, licitații și târguri de artă. Pentru el, contactul cu aceste spații nu a fost o formă de educație rigidă, ci un mod firesc de a trăi.
„Relația mea cu arta este mai degrabă instinctivă decât academică”, mărturisește Eram. O lucrare îl poate atrage prin emoție și energie, dar și prin povestea ori epoca pe care le poartă.
Cum își construiește colecția
Alexandre Eram consideră că o colecție trebuie să se formeze în timp și să aibă o poveste proprie. Nu îl interesează doar numele consacrate, ci și originea unui curent, ideile pe care le-a adus și felul în care o operă a produs o schimbare.
În alegerea unei lucrări contează atât impactul vizual, cât și contextul. Formele și culorile care atrag privirea sunt influențate de educație, călătorii, cărți, expoziții și experiențele personale.
Uneori poate aprecia importanța istorică a unei opere fără să își dorească să o aibă în preajmă. Alteori, o lucrare despre care știe foarte puține îi trezește imediat curiozitatea de a afla cine este artistul și ce se află în spatele imaginii.
Arta, oglinda unei epoci
În opinia curatorului, artistul surprinde tensiunile și schimbările unei societăți, chiar înainte ca acestea să fie pe deplin înțelese. Arta poate scoate la suprafață probleme pe care oamenii, prinși în ritmul zilnic, ajung să nu le mai observe.
„Rolul artistului este să ne oblige să ne punem întrebări”, spune Alexandre Eram. El nu vede arta ca pe o soluție universală, ci ca pe un semnal de alarmă care ne poate determina să privim mai atent ceea ce se întâmplă în jur.
Pop Art-ul reflectă societatea de consum, publicitatea, televiziunea, celebritatea și producția de masă. Street Art-ul vorbește despre stradă, libertatea de exprimare, revoltă, probleme sociale și energia orașului.
Artistul poate deveni astfel un precursor. O lucrare care șochează sau pare lipsită de sens la momentul apariției poate fi reevaluată după zece, douăzeci sau cincizeci de ani, când mesajul ei devine mai ușor de înțeles.
De ce rămâne actual
Pentru Alexandre Eram, Pop Art este curentul de care se simte cel mai apropiat, fiind legat de America, de imaginile și cultura vizuală a anilor în care a crescut. În forma sa simplă, Pop Art a transformat în artă lucrurile pe care oamenii le vedeau zilnic: reclame, benzi desenate, produse de supermarket, vedete și imagini de televiziune.
O cutie de supă putea deveni operă de artă, chipul lui Marilyn Monroe putea fi multiplicat asemenea unei reclame, iar un fragment de bandă desenată putea ocupa o pânză de mari dimensiuni. Tocmai această apropiere de obiectele familiare a făcut arta mai accesibilă și a ridicat întrebarea despre granițele dintre artă și viața de zi cu zi.
Pop Art-ul a folosit inclusiv mecanismele industriei de consum. Serigrafia lui Andy Warhol a permis multiplicarea imaginilor și a pus sub semnul întrebării ideea de operă unică.
Astăzi, imaginile, brandurile, celebritățile și repetiția au devenit și mai prezente prin Instagram, TikTok și rețelele sociale. Alexandre Eram consideră că, dacă ar fi trăit în prezent, Warhol s-ar fi simțit foarte bine în această cultură vizuală.
Curatorul observă însă că accesibilitatea artei ridică din nou probleme, într-o formă diferită. Un obiect, un gest sau o idee pot deveni artă atunci când primesc un context și un sens, însă fără explicațiile artistului ori ale curatorului, unele lucrări pot fi dificil de descifrat.
Alexandre Eram speră ca persoanele care vor ieși de la „Pop Art. Lumea în culori” să nu păstreze doar impresia unei expoziții pline de culoare, ci să înțeleagă mai bine lumea vizuală în care trăiesc.
