Actorul își încheie mandatul la Ministerul Culturii: replica unui personaj nemuritor
Actorul își predă mandatul la Ministerul Culturii, într-o scenă satirică în care își reîntâlnește un personaj nemuritor la ceremonia de schimbare.
Predarea mandatului de la Ministerul Culturii devine pretextul unei povești despre putere, memorie și personaje care supraviețuiesc oamenilor. Actorul, ajuns ministru în guvernul Bolojan în urmă cu un an și patru luni, este chemat simbolic la întâlnirea cu unul dintre personajele sale.
Scena este imaginată în sediul Ministerului Culturii, la etajul al treilea, unde urmează să aibă loc ceremonia de schimbare a conducerii. La eveniment sunt așteptați noul ministru și premierul, care ar urma să rostească un scurt discurs și să salute angajații instituției.
Personajul primește indicații precise pentru a ajunge la ceremonie: metroul până la Piața Unirii, apoi autobuzul 104, pentru o singură stație. În registru satiric, el este îndemnat să se strecoare printre jurnaliști, să ajungă în primele rânduri și să aleagă un loc din care Actorul să-l poată observa.
Întâlnirea dintre creator și personaj
Discursul de rămas-bun al fostului ministru este descris ca unul protocolar, adresat noii ocupante a funcției și angajaților ministerului. Personajul este avertizat că Actorul își va controla emoțiile și că este posibil să nu-l recunoască imediat, după perioada în care s-au despărțit, în iunie 2025.
În jurul ceremoniei apar și alte figuri literare, precum Hamlet, Richard al III-lea, Nae Cațavencu sau Cocoșatul de la Notre-Dame. Toate sunt prezentate drept personaje nemuritoare, aflate în competiție pentru atenția actorului care le-ar putea reda viața pe scenă.
Dacă întâlnirea nu se produce în sala de conferințe, personajul este trimis să aștepte la ieșirea principală a ministerului. Acolo ar trebui să-l abordeze pe fostul ministru și să-i amintească faptul că este creația unei monodrame semnate de Barbu, oferindu-se chiar să-l ajute cu lucrurile luate din birou.
Întrebarea de la final
În spatele scenariului se află reflecția inspirată de piesa „Șase personaje în căutarea unui autor”, de Luigi Pirandello. Autorii, actorii, regizorii și spectatorii sunt muritori, în timp ce personajele rămân în cărți și pot fi readuse la viață de alți artiști.
De aici pornește și întrebarea adresată Actorului după plecarea din funcție: „De mâine vrei să-mi joci nemurirea?”. Mesajul final pune față în față caracterul trecător al funcțiilor ministeriale și permanența personajelor, care își păstrează locul indiferent de schimbările politice.
