Simona Ghiga sau cum ajunge un om al cifrelor designer de bijuterii

????????????????????????????????????

 

„Picată din cer” prima colecţie a Simonei Ghiga, a fost între primele patru colecţii preferate de public în ediţia 2015 a AUTOR – Târgul de bijuterie contemporană.

de OANA D. BOTEZATU

Cum ajunge un om al cifrelor designer de bijuterie? Mă gândesc că fiind atât de diferite aceste doua lumi e lung drumul.

În primul rând, nu mă consider încă designer de bijuterie, dar sper că, într-un timp cât mai scurt, să mă simt sigură pe mine sau măcar confortabil când cineva mă numeşte aşa. În  al doilea rând, nu a fost vorba de vreo migrare bruscă dintr-o zonă într-alta, eu fiind o persoană creativă de mică. De exemplu, la şase ani aveam o colecţie de păpuşi cărora le cususem zeci de „ţinute” din resturile de material pe care mi le dădea mama unei prietene, ea fiind croitoreasă. Apoi, am început să pictez, să desenez, să scriu poezii şi povestioare, să-mi fac singură hainele, fie tricotate, fie cusute, să-mi fac podoabe din orice… Cifrele nu îmi plăceau deloc, sentiment care sunt sigură că nu o să mă părăsească niciodată, dar, în urmă cu treizeci şi ceva de ani, ASE-ul era cea mai „la îndemână” facultate pentru o fată.

Ce fel de bijuterii purtai înainte de a incepe tu insăţi să le creezi?

De toate felurile şi din orice material; purtam ceea ce se potrivea ţinutelor, momentelor zilei, evenimentelor la care mergeam. În mintea mea, pe cele din argint şi aur le consideram a fi bijuterii, iar pe celelate, podoabe. Am înca câteva kilograme de podoabe în casă.

Mai ţii minte cum arăta exact (din ce era facută) prima bijuterie a ta? Cum s-a întâmplat să o creezi şi care e povestea ei?

De prima îmi aduc aminte ca prin ceaţă, pentru ca eram copil încă, într-o vacanţă la bunici. Era un ineluş făcut dintr-o floricică decupată dintr-o faţă de masă nouă şi foarte frumoasă, brodată de mama (e lesne de înteles că mama nu mi-a apreciat creativitatea în acel moment), prinsă pe o sârmă pe care o găsisem prin casă. Cred ca mi-am facut şi un colier, pentru că am decupat multe floricele…

Când ţi-ai dat seama că, pentru a face bijuterie de autor, trebuie să i te dedici în totalitate?

Încă de dinainte de început, ca să zic aşa, adică din 2 noiembrie 2014, când am descoperit AUTOR, în calitate de vizitator, la cea de-a 12-e ediţie a târgului. De fapt, atunci, deşi nu-l cunoşteam şi nici numele de familie nu i-l reţinusem, i-am promis lui Dan Pierşinaru că o să-l deranjez cu o aplicaţie la următoarea ediţie, ceea ce s-a şi întâmplat. Habar nu aveam ce urmează, dar am avut bucuria de a fi selectată şi marea surpriză de a ieşi pe locul 4 în preferinţele publicului, eu “o new entry” care nu ştiam absolut nimic despre bijuteria de autor. De altfel, acea primă colecţie s-a numit „Picată din cer”. Din păcate însă, nu mă pot rupe deocamdată total de activitatea de consultanţă.

Ce îţi place cel mai tare la modul în care s-a schimbat lumea ta de când creezi?

Mă gândesc că e o lume total diferită de cea în care făceam rapoarte contabile. Lumea mea interioară a rămas aceeaşi; am scăpat, însă, de acea energie negativă care bântuie corporaţiile şi de o anumită tipologie de oameni (nu mă refer la toţi cei cu care am colaborat, evident). Aşadar, s-a schimbat lumea mea exterioară şi s-a schimbat în bine şi frumos. Am cunoscut în ultimul an o lume cu oameni minunaţi, despre care până acum un an şi jumătate uitasem că există pe Pământ… Mă refer la tot ceea ce se întamplă în interiorul şi în jurul fenomenului AUTOR.

Care sunt materialele care se transformă, în mâinile tale, în bijuterii?

Deocamdată, lucrez cu sârme din inox, cupru sau alamă, cu tablă din cupru, alamă sau aluminiu, cu lut polimeric, cu pietre semipreţioase şi mărgeluţe de nisip; cel puţin, cu acestea am lucrat pentru această ediţie a târgului AUTOR, care se va desfăsura pe 16 şi 17 aprilie la Grand Hotel du Boulevard.

Ce perioadă din istoria bijuteriei ţi-ar fi plăcut să trăiești?

Nu am neapărat vreo preferinţă. Probabil ca “aş fi încălcat câteva reguli” în oricare dintre ele.

Mereu m-am întrebat: designerii de bijuterii poartă doar bijuterii pe care şi le fac singuri?

Eu nu port doar bijuterii făcute de mine. Am constatat însă că, de când fac bijuterii, nu prea mai port ca înainte; nu-mi explic. Poate că e vorba de un soi de prea plin, nu ştiu.

Ai vreo bijuterie-talisman, mai veche sau mai nouă? Care e povestea ei?

Nu cred în ideea de  talisman. Am însa trei cruciuliţe, fiecare din alt metal preţios, pe care le port cu schimbul. De fapt, crucea este bijuteria mea preferată şi nelipsită. Fiecare dintre aceste trei cruciuliţe are povestea ei personală.

Cine sunt oamenii care te poartă cu drag dupa ce te descoperă?

Până la AUTOR, au fost prietenele mele, colege sau simple cunoştinţe. Începând cu AUTOR, sper că şi clientele pe care le-am avut să mă poarte cu acelaşi drag.

Trei motive pentru care să se oprească iubitorii de bijuterie la standul tău de la târgul AUTOR.

Ce e minunat la târgul AUTOR este că acoperă o plajă vastă de gusturi şi sper că şi la această ediţie să vină persoane cărora să le placa stilul colecţiei mele. Trei motive ar fi: sunt bijuterii “vizibile”, sunt doar piese unicat si au fost făcute cu drag, deci poartă în ele  o energie bună.

 

Scrie un comentariu: