Opinii pro si contra…

In studiul Kross–Verduyn, realizat în 2013, 82 de useri Facebook, având vârste de aproximativ 20 de ani,au fost de acord să le fie monitorizată timp de două săptămâni activitatea pe respectiva rețea socială și să ofere, de cinci ori pe zi, detalii despre starea lor psihică în acel moment.

Când cercetătorii au analizat rezultatele,au descoperit un lucru: cu cât un voluntar folosea mai mult Facebook, cu atât își descria starea sa psihică ca fiind mai rea. De asemenea, au fost rugați să dea un rating propriei stări de fericire, la începutul și la sfârșitul studiului, iar cei care foloseau frecvent Facebook au înregistrat declinuri mai mari la acest capitol..

   Nu este o noutate – există multe studii în care folosirea Facebook este asociată cu creșterea unor sentimente sau stări precum gelozia, anxietatea sau depresia. Puteți să faceți însă propriul studiu: subiecți sunt peste tot. Ați văzut, probabil, grupuri de băieți și de fete la metrou sau prin parcuri, fiecare „scufundat” în ecranul telefonului mobil. Sunt împreună și totuși separați, cautând în micile lumi virtuale ceea ce este chiar acolo, lângă ei: prieteni, căldură, o posibilă pereche. Dacă doar și-ar ridica privirile, s-ar vedea. Rareori o fac.

Asta descrie cel mai bine iluzia socializării, a apropierii de celălalt. Mai mult „rețea” și mai puțin „socială”, Facebook nu se modelează după realitate, ci modelează realitatea, tinzând s-o înlocuiască. Am pus în locul sentimentelor niște butoane. Apăsându-le, deja ne prefacem.

Scriem mai multe mesaje de „La mulți ani” către mai mulți oameni, cu sentimentul de-a ne achitat de-o obligație. De fapt, am înlocuit telefonul de „La mulți ani”, care, la rândul lui, a înlocuit cândva drumul către acea persoană și strângerea ei în brațe. Celălalt rămâne prea departe.

Teama de viitor

De Adrian Georgescu

Bănuiesc că, la apariția tiparului, preaîngrijorații cercetători – „cercetătoria” e o meserie care a existat în toate vremurile – credeau că, din atâta citit ce li se pregătea, oamenii urmau să nu-și mai vorbească, devenind până la urmă muți. După ce-a apărut telefonul, o fi zis careva: „Folosind aparatul diavolesc al lui Bell, oamenii se vor simți înclinați să nu se mai viziteze între ei, astfel încât umanitatea se va duce de râpă”. La fel e cu Facebook. A spune că o rețea socială e periculoasă în sine e ca și cum ai zice că n-ar trebui să folosim cuțite, întrucât ele pot omorî.

   Nu e ceva obligatoriu să ai cont de FB și să te dezumanizezi online, însă lucrurile sunt prezentate ca și cum oamenii ar fi niște zombies care nu înțeleg pericolele la care se expun în mediul virtual. În plus, dacă umanitatea se duce într-acolo, înseamnă că asta va normalitatea viitorului. Normalitatea este o medie a unei majorități, la un moment istoric dat. Dacă un individ din Evul Mediu ne-ar vedea obiceiurile și preferințele, și-ar face cruce cu ambele mâini. La fel, peste 83 de ani, parcă văd, se va spune că teleportarea dezumanizează și că oamenii ar trebui să ia racheta până la Bârlad, să mai ciocnească un păhărel în alea 15 secunde.

Altfel, preferăm să spunem că Facebook te îndepărtează de cei apropiați, dar nu amintim de faptul că te și apropie de cei îndepărtați. Nu cred că sunt singurul care și-a regăsit, după mulți ani, prieteni din copilărie și colegi de școală de care nu mai știa nimic. Mai departe, e după cum alege fiecare și după cum își „setează” propria viață.

De aceea, relaxați-vă, oameni buni, și comunicați! E mai puțin important unde și cum.

Scrie un comentariu: