Îmbătrânesc şi nu e cum am crezut

 

Diana Marasoiu- by Valentin Chibrit _26 feb 2016 cs

Influenta  jurnalistă  DIANA MĂRĂŞOIU  atacă,  înarmată  cu  ironia  și  realismul  care  au   făcut-o  cunoscută,  un  subiect  tabu:  etatea  feminină

Acum zece ani mi-aș fi imaginat că la 30 de ani voi avea doi copii (gemeni, de preferat), un câine, un job de manager, un soț cu o funcție cel puțin la fel de bună ca a mea, mașină și un bob a la Victoria Beckham. Nu era visul meu, ci visul care-mi fusese inoculat ca și cum ar fi cel corect.

Dacă n-ai o relație validată și pe hârtie înseamnă că viitorul tău emoțional e incert, înseamnă că el nu te iubește și nu te respectă suficient ca să te „ia”. Dacă nu ai strâns o avere palpabilă și cuantificabilă (casă, mașină, economii în bancă) atunci muncești degeaba. Dacă nu ai fost promovată la job, atunci nu contezi și nici nu ai subiecte de discuție cu prietenii. Dacă nu te îmbraci în deux-piece și nu porți o geantă scumpă nu poți fi luată în serios.

Când te lovești de genul ăsta de idei zi de zi, e foarte greu să-ți mai dai seama cine ești tu de fapt, ce vrei și, mai ales, ce nu vrei. Simți că e greșit să-l părăsești pe tipul drăguț cu care ești dacă nu ți-a făcut nimic, cu toate că nu te vezi în viitor cu el. Te gândești că trebuie să spui „Da” unei funcții care, deși înseamnă o promovare, nu ți se potrivește. Trăiești cu impresia că ar trebui să-ți fie rușine că toate prietenele tale au dulapul plin cu cămăși de mătase în timp ce tu încă vânezi sweatshirturile cu mesaje dubioase și te gândești ca ar trebui să mai începi să crești și tu vestimentar. Știi că „să fii egoistă” este un lucru rău și încerci să iei toate deciziile gândindu-te în primul rând la cei din jurul tău. Nu vrei să dezamagești pe nimeni, deși cel mai important ar fi de fapt să nu te dezamagești pe tine. Iar dacă tu ești nefericită cu alegerile făcute, atunci sunt șanse foarte mari să-i molipsești și pe cei din jurul tău cu starea ta.

Provocarea nu mi se pare în a-ți găsi scopul în viață, ci-n a te reprograma mental, în a reuși să faci deosebirea dintre lucrurile pe care ți le dorești tu și lucrurile pe care ar trebui să ți le dorești pentru că așa te învață societatea. Există firește și norocoși în cazul carora cele două coincid, însă sunt foarte mulți „anormali” care au fie un ritm diferit, fie dorințe diferite. Eu fac parte dintre acei „ciudați” care au învățat „the hard way” că drumul care le fusese prestabilit nu era pentru ei. Mi-am început cariera cu un job în contabilitate pe care l-am abandonat în favoarea unui job în presă. Nu făcusem Facultatea de Jurnalism și singurul lucru pe care-l știam despre Kate Moss, atunci când am fost pusă să scriu un material amplu despre ea, era că fusese cu Johnny Depp. Însă cumva aceste obstacole, aparent imposibil de trecut, mi s-au părut mult mai ușoare și de o mie de ori mai plăcute decât orele de econometrie de la o facultate pe care am făcut-o ca să fac și eu ceva.

Și-n relații am avut un parcurs similar. Am căutat o relație călduță și extrem de serioasă, complet diferită de pasiunile din liceu pe care le consideram copilărești, deși de fapt cele din adolescență mi se potriveau mult mai bine. Anul ăsta împlinesc 30 de ani și n-am nici copil, nici cățel, dar am o pisică, un job frumos care-mi permite să scriu de acasă, trăiesc bine mersi fără mașină și fără carnet de șofer, și un iubit pletos și bărbos pe care mi-ar fi plăcut să-l am și la 20 de ani.

Imagine: Diana Mărăşoiu de Valentin Chibrit
Scrie un comentariu: