Paradisul BORACAY

„Insuliţa filipineză, întruchipând tot ce-și poate dori un amator de sporturi acvatice, descrisă de un român care transmite de la faţa locului”

De Dorin Reus

Boracay este o destinație care m-a atras încă de când am auzit primele povești de la prieteni care practică de mulți ani kitesurfing – insula (aflată la 315 km sud de Manila) este una dintre destinațiile lor preferate. Mă aflam într-o călătorie în sudul Asiei, așa că nu puteam rata oca- zia de a vedea dacă poveștile lor au corespondent în realitate.

Accesul în Boracay se face foarte ușor. Eu am ajuns cu un zbor direct din Kuala Lumpur, care este un nod important pentru toată zona. Am aterizat în Kalibo, deși, dacă zbori din Manila sau din altă parte a țării, pentru toate zborurile interne mai aproape este Caticlan (doar 1 km până la terminalul de ferryboat-uri care te duc în Boracay). Desigur, dacă aterizezi în Kalibo nu înseamnă că ești al nimănui, fiindcă imediat cum ieși din aeroport, sunt zeci de oameni care flutură oferte pentru transferul până la Boracay, prețurile fiind între 200 și 250 PHP (4-5 dolari), cu mini-bus inclus 70 km și ferry. Mai plătești o taxă de terminal și una de mediu și ești ca și ajuns în Boracay. Fiind o distanță mică, transferul cu ferryboat-ul durează doar câteva minute. Dacă te aștepți să fie totul ca în povești – mici bungalouri pierdute printre copaci, doar tu și natura – e timpul să te trezesc la realitate. Asia vine la pachet cu aglomerație, claxoane, trafic, iar locurile turistice  cu vânzători care te asaltează din toate părțile.

   Boracay nu face excepție de la această regulă. Dar, până la urmă, asta face parte din farmecul locului. Bineînțeles, după ce treci de acest mic impediment, găsești pe insulă și acele locuri de vis, cu imagini bune de pus cover pe Facebook sau în pliantele agențiilor de turism. Din locul în care ești cazat, oriunde ar fi acesta, poți să iei o moto-tricicletă (principala modalitate de transport pe distanțe mici în Filipine) și să mergi pe una dintre micile plaje sălbatice din nord. Unele dintre acestea nu au acces auto, se poate ajunge la ele doar pe apă, dar sunt destule bărci care te vor duce acolo, nu-ți face griji în privința asta.

Zona cea mai aglomerată este cea cu plaja vestică a insulei, White Beach, zona station 2. Aici sunt înghesuite restaurante, fast-food-uri, baruri, cluburi, magazine – e un du-te-vino non-stop. E ceva obișnuit să vezi turiști stând la terasă de cu seară până dimineața, când oamenii locului își încep, liniștiți, ziua. În partea de sud, dar mai ales la nord, lucrurile se schimbă gradual: restaurante mai luxoase, din ce în ce mai puțină aglomerație, resorturi exclusiviste cu acces la plaje liniștite și plaje private.

Pe acestea din urmă, deseori am văzut pregătirile pentru ceremonii de căsătorie, unele mai discrete, altele mai opulente. Trebuie să recunosc, e un loc ofertant, într-un cadru de vis, pentru astfel de evenimente.

Revenind, pe insulă trebuie să știi ce îți dorești de la vacanța ta și să te organizezi în consecință. Pentru un cuplu venit într-un concediu romantic și cazat în zona station 2, nu există cale de întors: trebuie să accepte haosul de acolo ca făcând parte din rutina zilnică. Pe de altă parte, dacă ești venit cu prietenii și ai chef de nopți albe și, cumva, ați ajuns în vreun resort izolat din nord, cu siguranță că nu veți ști cum să „evadați” în fiecare seară spre zona în care se întâmplă toate petrecerile.

Mai mult decât orice, însă, Boracay este raiul activităților nautice. Este, probabil, cel mai vizitat loc din Asia pentru kitersurfing, datorită condițiilor meteo favorabile, fiind preferat de iubitorii de surfing cu zmee, de la începătorii care abia își încearcă norocul, la cei mai avansați practicanți. Pe plaja aflată pe partea estică a insulei, unde se află „cartierul general” al acestui sport, vezi în fiecare zi sute de zmee care se odihnesc la soare, dar și sute de zmee care zboară deasupra apei, brăzdând cerul în toate direcțiile. Există o mulțime de școli și de instructori pentru acest sport, inclusiv unul de origine română – Dan Ardeleanu, care împărtășește din experiența sa iubitorilor de „zbor pe apă” veniți din toată lumea. Iarna este instructor în Boracay, vara – acasă, în România.

Pentru mine, pasionat de freediving, mult mai interesant era faptul că pe insulă există și un român pe nume Cătălin Crăciun, instructor la Freedive Boracay. Mi-am luat câteva sesiuni de antrenament cu el și pot spune că au fost excelente. Freedive înseamnă scufundări fără echipament de scafandru, sportivul folosindu-se doar de aerul din plămâni. Poți ajunge, cu tehnica potrivită, la adâncimi de zeci de metri, explorând adâncurile lejer, fără echipamentul greoi al scafandrilor în spate.

   Legat de mâncare, în Boracay ai multe variante la îndemână. Fiind o insulă atât de turistică, găsești orice fel de mâncare, de la preparate europene sau vestice, la specialități tradiționale filipineze, desigur. Pentru turistul care se ferește de umbra lui, dar nu de fast-food, există chiar și McDonald’s. Pentru mine, călător cu experiență  și recunosc, având la îndemână poveștile gastronomice ale prietenilor care au ajuns pe insulă înaintea mea , experiență culinară desăvârșită a fost să cumpăr din piață pește și fructe de mare proaspete și să le dau la un restaurant (pretențios termenul) din zonă ca să le gătească, în schimbul unei mici sume de bani.

„Veți fi uimiți, dar unii dintre instructorii
de sporturi nautice din Boracay sunt români”

La tarabă, dacă mergi pe varianta asta, e bine să negociezi și să nu plătești niciodată primul preț cerut  face parte din obiceiul locului și te salvează de multe cheltuieli suplimentare. Eu am reușit, de exemplu, să mă tocmesc pentru un kilogram de ton la 450 pesos, adică aproximativ 8 euro. Rezultatul a fost delicios.

Dacă nu ai venit în Boracay pentru sporturi nautice, e bine să știi că ai la îndemână destule activități. La tot pasul întâlnești oferte de island hopping și vânzători gata să îți facă o reducere la plimbările cu bărcile lor tradiționale de sailing.

Poți închiria barca pentru o oră sau pentru o zi, pentru a vedea apusul sau pentru a face un tur de insulă. Împreună cu un grup de prieteni români, cu care m-am intersectat întâmplător pe insulă, am închiriat o astfel de barcă pentru câteva ore, într-una din zile.

Decizia a fost foarte bună, vremea – excelentă, experiența – superbă. Am făcut snorkeling într-un loc plin de corali, am văzut broaște țestoase, am dat turul insulei Boracay, am acostat pe plaje albe, ferite de aglomerație unde, însetați, am întrebat de bere, de nuci de cocos. Faptul că berea era caldă, iar nucile se terminaseră nu a fost un impediment pentru un filipinez care a vrut să ne facă pe plac (și majoritatea sunt foarte amabili) să se urce imediat într-un palmier de lângă plajă și să ne aducă nuci de cocos proaspete. Ne-am astâmpărat setea și apoi ne-am continuat plimbarea admirând câteva resorturi exclusiviste mai retrase, din nord. Aproape de asfințit, am decis să ne oprim să luăm cina la White Cove, un loc recomandat de prietenul meu Tudor, veteran al locului și deci cunoscător al Boracay-ului. Aici este un resort care are un restaurant între stâncă și ocean, cu o poziție privilegiată la un apus formidabil. Asta, în timp ce te răsfeți cu preparate filipineze autentice (recomand oricând supele lor acre sinigang, dar și peștele și fructele de mare  oriunde am mâncat, au fost gătite excelent).

Zilele au curs frumos în Boracay și, până la urmă, s-a dovedit că 7 nu sunt suficiente. Toate au trecut parcă prea repede și senzația cu care am plecat din insulă a fost că mai am încă lucruri de făcut și de descoperit aici. Un motiv în plus să revin.

Scrie un comentariu: