Eticheta de tipar

08098ed _cei 8 -Horia Ghibutiu- by Valentin Chibrit _27 feb 2016 cs - Copy

 

În care e prezentată noua serie a revistei „ETIQUETTE”, o publicație care pariază pe farmecul de neînlocuit al cuvântului și al imaginii tipărite.

Editorial de Horia Ghibuţiu

 

Aici ar trebui să fie un articol. Un comentariu, o părere, o știre, o poveste, ceva.

Așa gândește îndeobște cititorul de revistă, după ce „scanează” câteva clipe editorialul și, descoperind aceleași recomandări demne de rubrica numită Cuprins, plus considerații despre primăvara grație căreia renaștem aidoma naturii, dă pagina grăbit.

Seria nouă a revistei „Etiquette”, rod al unei echipe și al unui management proaspete, are însă de spus mai multe povești. De aceea, în loc să enumăr produsele de statut pe care vi le propunem – așa-i în vogă la reviste, pare musai să hrănim obsesii numerice adunând mâneci, rujuri sau aplicații – aș prefera să vă spun niște povești, lăsându-vă libertatea de a alege dacă vă place vreuna.

Dar cu ce poveste ați dori să înceapă ziaristul care, din ziua în care a fost numit redactor-șef al publicației pe cale de a fi relansată, a devenit și primul ei subaltern?

Cu mereu nespusa narațiune a paginilor care au picat, a articolelor, layout-urilor și imaginilor ce n-au apucat să vadă lumina tiparului, în perioada în care colectivul redacțional a lucrat la acest proiect fără să se uite la ceas sau că era zi nelucrătoare?

Cu surpriza celebrității de pe copertă, când a ajuns acasă după ce a tăiat o panglică la un târg de turism? Și cum a constatat Ilie Năstase că echipa ședinței foto îi golise livingul de mobilier, ca să facă loc „platoului”, ba pretindea că avea și un concept, nu obișnuitul „punem niște hăinuțe de firmă, iar poza în care zâmbiți cel mai frumos o facem copertă”?

Cu povestea din spatele poveștii de la întâlnirea cu actorii, într-o duminică, la ceas de matineu? Cu dezamăgirea teatrală a regizorului Șerban Puiu că exagerăm importanța nasturelui la care trebuie se încheie un sacou ori a cutei care nu trebuie să se vadă pe rochița ce va smulge oftaturi cititoarelor? Cu verva Alexandrei Velniciuc, as Herself,  cu ajutorul dat stilistelor noastre de Monica Davidescu, atentă să corecteze poziția viitoarelor stele când nu era la cadru? Cu umorul spumos al Cristinei Stamate, pe care a răpit-o colegul nostru Andrei Crăciun la interviu de nu ne mai ieșeau artiștii la socoteală?

Sau, și mai bine, aș putea spune o poveste care nu e a noastră, e și a voastră, a celor care ne citiți, din această lună, aici. Întrucât, la „ETIQUETTE”, îi considerăm pe cititori drept parteneri. Suntem gata să ne lăsăm intervievați.

Doriți să aflați ce trăsături apreciem la un om de afaceri pe care l-am abordat în mediul său? Ce opțiuni avem în materie de frumusețe, modă, stil de viață, tehnologie, mașini, sănătate, alimentație, educație, călătorii, dezvoltare personală, protocol, artă, cărți, arhitectură, habitat? Suntem pregătiți să vă satisfacem curiozitatea. Cu toată franchețea, am și făcut-o, prin acest produs ce și-a propus să răspundă la fiecare dintre întrebările pe care ați vrea să ni le puneți.

De fapt, ce să mai ne tot prezentăm, fiindcă ne cunoașteți deja! Suntem Radu Paraschivescu și Marius Constantinescu, Oana Botezatu și Cristina Turnagiu Dragna. Și mulți alții pe care îi veți regăsi cu plăcere în această publicație. Așa cum îndrăznim să credem că și noi vă cunoaștem. Sunteți educați, locuiți în mediul urban, aveți venituri peste medie, nu cumpărați la întâmplare, citiți și nu răsfoiți, sunteți activi profesional, dar nu irosiți timpul liber. Iar când luați o publicație lunară, așteptați să vă fie sastisfăcute cerințe elementare (Cine? Ce? Cum? Când? Unde? De ce?), nu curiozități de almanah.

Dacă l-ați chestiona pe autorul acestor rânduri în privința modului în care-și închipuie cititorul ideal, v-ar spune că mizează pe femeia care știe toate noutățile din oraș, însă nu vrea să lase această impresie, și pe bărbatul care poate să cânte la cimpoi, dar se abține. Probabil că aș brava, deoarece nu există cititori ideali, așa cum nu există jurnaliști ideali.

În această lume nouă, digitalizată excesiv, mai există, totuși, jurnaliști care cred în eticheta de tipar. În idealul regulilor convenționale de comportare jurnalistică. Sunt cei care vă invită să vă alăturați în această nouă aventură a printului – cine mai (re)lansează un produs tipărit în 2016?! – cu speranța că s-ar putea să vă placă.

Scrie un comentariu: